In octombrie 2018 am sarbatorit 15 ani de casnicie, iar sotul meu mi-a facut minunata surpriza: o calatorie la Lisabona. Este adevarat ca am inceput pregatirile din primavara, dar cadoul a fost extraordinar, o experienta din toate punctele de vedere: turistic, climatic, cultural, culinar…. Dar despre experienta culinara va voi povesti mai pe larg intr-un alt articol, mai ales ce am degustat si unde! Acum vreau sa va povestesc experienta unei seri de Fado, nu numai culinar, dar si spiritual.
Fado (cuvânt tradus în mod obișnuit ca destin sau soartă) este numele unui gen muzical interpretativ și melodic care a debutat în Lisabona începutul secolului al 19-lea. Inclus în Patrimoniul Universal UNESCO în 2011, Fado este o marca a muzicii si culturii portugheze. Chiar daca nu am inteles prea bine versurile, pasiunea si expresivitatea artistilor ne-au cucerit. Gazdele noastre au fost la inaltime: servirea, mancarea, bautura si buna dispozitiei au fost cheile unei seri reusite pentru mine si sotul meu. Am savurat totul cu mare placere si, in final, am plecat dezamagiti ca seara s-a terminat!!!
Noi am rezervat doua locuri la o seara de Fado la Restaurantul Laurentina. 35 de euro de persoana cu masa inclusa. Nu va pot decat povesti despre abundenta de mancaruri si bauturi servite, va pot arata in imagini si va pot sugera sa nu ratati o asemenea seara in Lisabona. Si mai ales ca este o buna ocazie de a degusta bucataria locala.
Noi am mers pe jos de la hotelul unde eram cazati, locatia fiind la 15 minute de mers lejer. Am intrat si am fost primiti de o domnisoara care vorbea bine engleza si care ne-a explicat ca trebuie sa mai asteptam putin, deoarece salonul pentru Fado se pregateste. Restaurantul era deschis, insa salonul acesta era separat. Am luat loc si am fost serviti cu o bautura din partea casei, un vin rosu (la alegere: vin alb, rosu, bere, apa plata sau minerala). In zece minute au inceput sa apara noi grupuri si dupa inca zece minute a inceput primirea. Fiecare grup, pereche era invitata separat si condusa la masa, noi am avut ocazia de a lua loc la o masa din fata scenei… seara era promitatoare.
Artistii au trei reprezentatii, timp in care linistea se lasa peste local, nimeni nu vorbeste, nu se serveste la mese, lumina este minima, toata lumea asculta. Pe la a treia reprezentatie artistii au interactionat cu publicul care a cantat impreuna cu ei; noi am fost fascinati mai ales de faptul ca nu era o seara doar cu turisti (asa cum auzisem), ci localul era mai mult de jumatate cu portughezi veniti special pentru asemenea reprezentatie. A fost si un bis, noi am plecat printre ultimii si am fost placut surprinsi ca la iesire am fost opriti de artistul serii. Ne-a multumit pentru ca i-am ascultat, ca am fost o pereche care se vedea ca am savurat spectacolul, mai ales ca li se spusese ca suntem straini si ca in acea seara sarbatoream 15 ani de casnicie! Le-am multumit, lui si echipei sale, pentru cele spuse si am recunoscut ca spectacolul ne-a fascinat si ca e clar o amintire pe care o vom avea multi multi ani!!!
Acum sa va povestesc despre meniu: acesta a fost impartit in trei mari categorii: gustari, o supa calda, fel principal si desert. Toate acompaniate de bautura la alegere si discretie (de fiecare data cand paharul era aproape gol cineva avea grija sa se umple 🤪): vin alb sau rosu, bere, apa plata sau minerala. Seara s-a incheiat cu un vin de Porto, specialitatea zonei.
Pentru inceput: un mix de masline si paine cu unt, bulete din cod de doua feluri, pata negra (un jamon portughez – carnea unui porc negru crescut in semisalbaticie si hranit in mare masura cu ghinda) si un carnat portughez afumat care este servit la masa pe un gratar artizanal din ceramica.
Dupa servirea starter-ului urmeaza o reprezentatie a artistilor (in jur de 10 – 15 minute). Apoi am fost serviti cu o supa traditionala din cartof, varza si carnati. Initial am vrut sa refuzam, dar ne-am lasat convinsi sa gustam si …. am gustat tot bolul: buna, calda, dulceaga, reconfortanta. Chiar daca in pliant era precuta ca servita dupa desert, ea a fost servita ca un antreu cald. Carnatii un soi de chorizzo (pentru cine ii stie) dar portughezi, denumiti chouriço.
Felul principal a fost o intreaga masa: un turnulet din carne de cod, cartof si spanac, pesmet rumenit deasupra si un sos interesant. Un gust bun, o musaca din cod, un gust traditional care merita incercat.
Apoi desertul: o crema de zahar ars denumita smantana coapta. Sugestiva imaginea de mai jos asupra gustului: aromata, duuuulce, cremoasa si cu o crusta de zahar ars. Vinul de Porto a fost incunarea serii si o data cu el bis-ul artistilor… (e drept ca si vinul de Porto are alt gust in functie de vechime, dar si acesta s-a ridicat la inaltime. Zic asta pentru ca bausem in cursul zilei un vin de Porto de 15 ani, un paharel, iar gustul era altul: onctuos si undeva intre un vin licoros, dar care iti lasa acea senzatie aspra pe cerul gurii).
Gazdele si-au meritat tips-ul, sincer am fost incantata sa aflu ca noi am oferit un tips buuun (10%); acolo oamenii nu lasa tips-uri si nici toti turistii nu par a fi generosi. Sincer noi ne-am simtit extraordinar si chiar avem amintiri frumoase ale serii noastre aniversare.
Asa ca, daca sunteti in Lisabona, va recomand restaurantul Laurentina (www.restaurantelaurentina.com) si nu numai pentru seara de Fado, cat si pentru bucataria traditionala foarte buna: restaurantul era plin si la sosirea noastra, dar si atunci cand am plecat, avand rezervari si liste de asteptare pentru o masa libera.